Dascăl
Lola ajunge să lucreze și ca profesoară de specialitate la Liceul Sanitar din oraș (Satu Mare). După revoluția din 1989, Lola va lucra în aceeași calitate la Colegiul catolic Hám János. Lola a fost foarte apreciată de elevi și de conducerea școlii pentru munca de înaltă calitate depusă de ea, având o adevărată vocație de dascăl. Mai multe generații de asistente de astăzi au fost formate de Lola, și copiii ei își amintesc cu cât respect și admirație era tratată de elevii ei.
După ce iese la pensie, primește o diplomă de apreciere de la Primăria Satu Mare în care i se recunosc meritele profesionale deosebite.
Ceasul
Neluțu voia să-și cumpere un ceas electronic de la Consignație. Negru, cu calculator. Dar era prea scump, spune Lola. Dar Neluțu avea deja banii. Prea scump, spune din nou Lola. Așa că Neluțu îl cumpără pe ascuns, dar cum să-l poarte pe mână, cum să o facă pe mama lui să accepte că are ceasul?
Neluțu îl ascunde afară din casă, pe gardul dintre grădinița de copii de lângă bloc și garajele de mașini. Fuge apoi sus, merge pe balcon și se preface că vede de-acolo ceasul. O cheamă pe Lola să vadă. Lola nu-l vede, e prea departe. Neluțu spune că merge după el să-l ia. Nu se știe nici până azi dacă Lola l-a crezut, sau știa cum stăteau de fapt lucrurile.
Lola fugărește un locotent-colonel de la securitate (pensionat)
Era un vecin care locuia la același etaj cu familia Bran în blocul de pe Republicii 31, Ioșka Brândău. Neluțu era în spatele blocului lângă bara pe care se băteau covoare, și avea un lemn în mână pe care îl aruncă în peretele de lemn al garajului adiacent blocului, din spatele bării. Lemnul a trecut pe lângă bloc, dar Neluțu nu știa că Ioșka tocmai era să dea colțul blocului, și lemnul aruncat era să îl lovească.
Ioșka se enervează bine de tot și fuge după Neluțu, pe care când îl prinde îl lovește peste cap. Neluțu fuge plângând în spatele centralei termice, dar până la urmă Lola află ce s-a întâmplat. Îl strigă furioasă pe Ioșka de la geamul bucătăriei și se repede pe scările blocului după el. Ioșka incepe să fugă să se ascundă, reușește să o evite cumva intrând în bloc și fugind în apartamentul lui. Lola nu-l găsește jos niciunde, și își dă seama că s-a refugiat la el în casă. Fuge sus pe scări și bate la ușă, Iooooooșka ieși afară să iți trag o bătaieeeee. Deschide ușa Mărioara, prietenă cu mama, soția lui Ioșka, și îi spune rugător “lasă-l te rooog, lasă-l că e cardiac“. Lola se lasă înduplecată.
Cusătura
Neluțu se taie la mână adânc după ce sare în niște tufișuri de lângă bloc, și se bucură că acum Lola își va practica meseria pe el. Lola nu se bucură deloc, îl ia pe el și pe Mugurel și pornesc către Urgență pentru că era nevoie de o cusătură chirurgicală. Când ajung lângă cofetăria Intim, îl întâlnesc pe stradă pe tatăl copiiilor, Nelu, care venea acasă. Lola îi spune ce s-a întâmplat și unde merg toți trei. El încuviințează și merge acasă.
Vrăji?
Făcând patul o dată, Lola descoperă de față cu Neluțu o chestie rotundă și plată, închisă la culoare, cât pumnul de mare, care conținea păr și aparent sânge închegat, în învelitoarea în care era băgată plapuma care era pe patul conjugal. Lola credea că soacra ei a ascuns-o acolo, existau unele zvonuri că ar fi fost o “vrăjitoare“. Nu se știe dacă Lola i-a spus ceva soacrei, sau nu.
Bătăi, scandaluri
După câțiva ani, începe o perioadă de bătăi și scandaluri, Nelu o bătea pe Lola și pe Neluțu, câteodată pe un fond al consumului de alcool.
Când se certau, vorbeau ungurește pentru ca copiii să nu înțeleagă, dar ei nu știau că copiii deja înțelegeau ungurește.
Din păcate Lola nu avea părinți, frați sau surori care să o susțină în această perioadă grea din viața ei, era singură, doar ea și copiii.
Pânda televizorului color
Nelu își cumpără un televizor color, o noutate la care nu mulți aveau acces pe atunci. Lola și copiii nu aveau voie să-l pornească sau să umble la el, nici atunci când Nelu nu era acasă. Când el pleca de acasă, îl scotea afară din priză, și izbucnea scandal dacă venind înapoi acasă îi prindea pe copii și pe Lola uitându-se la televizor, sau dacă găsea televizorul băgat în priză.
Așa că după ce el pleca de-acasă, copiii încuiau ușa de la intrare și băgau cheia în ușă, pentru ca tatăl lor să nu poată deschide ușa, și ei și Lola să aibă timp să oprească televizorul și să-l scoată din priză. Când Nelu venea acasă și nu putea deschide ușa, copiii și Lola intrau în panică auzind că este la ușă, iar el se enerva că nu-i deschidea nimeni ușa imediat. Cu o asemenea ocazie Nelu a strigat de după ușă “ce faceți acolo măi de nu deschideți o dată“, urmând o expresie care nu poate fi reprodusă aici.
Bătută la procuratură
Lola merge la procuratura comunistă pentru a depune o plângere (legată de soț?), unde un procuror o invită într-o încăpere în care nu mai era nimeni. După ce îi face avansuri sexuale pe care Lola le respinge, acesta o împinge într-o încăpere (semi?) secretă unde o bate foarte tare, Lola suferind traume la nivelul coloanei. Lola spunea că de atunci încolo a suferit dureri de coloană toată viața, și că i-a fost teamă să reclame incidentul de vreme ce toți erau “la cataramă“.
Divorț
Din cauza bătăilor, a repetatelor scandaluri și a infidelităților soțului (percepute și/sau reale), Lola înaintează o cerere de divorț. Într-o noapte, copiii trag cu urechea la discuția din camera mare dintre Lola și Nelu. Soțul recunoaște că are pe cineva iar Lola începe să plângă.
Soțul pleacă mai târziu luând cu el cu niște covoare, cu televizorul, și frigiderul în care se aflau ultimele ouă din casă – ouă foarte greu de găsit la acea vreme când exista deja o penurie accentuată de alimente.
Lucrează din nou la spital
După divorț, se reangajează la spitalul județean, și lucrează pe secțiile de chirurgie și reanimare, cele mai grele.
Ajunge pe cea mai înaltă treaptă profesională, asistent medical principal.
Unii pacienți așteptau cu nerăbdare ca ea să își înceapă tura, avea un efect liniștitor asupra lor, și la propriu (își punea mâinile pe ei și ei spuneau că le treceau durerile) și la figurat.
Din păcate unele colege o sabotau și o tracasau, fiind geloase pe ea.
Când lucra schimbul 2 (până noaptea târziu), copiii o așteptau afară pe stradă lângă cofetăria Intim (vezi mai sus) să vină acasă cu autobuzul. Autobuzul oprea lângă fabrica 23 August, iar copiii îi fugeau în întâmpinare. O data doi milițieni i-au întrebat pe copii ce fac singuri afară noaptea târziu.
La un an după revoluția din 1989 a fost pensionată forțat, și din aceasta cauză a avut o pensie foarte mică până la sfârșit.